Pictorului Dorel Zaica
(primul Maestru al lui Luca)
Suflet isoscel
În grav cuprinsul de dor
Cît piramidele de calde
Topind cilindri de la poli de gheaţă
S-ajungă cît mai repede
În prejmă
Doritul romb ce conului s-ar da
Pe-al trapezului pat legănat şi moale...
Ar crea
- ce şi la maeştri-i Artă –
din Cub, Sferă!
Rostogolit spre visu-i.
Nimic nu-i mai deplin
Cînd Cercul iartă
Pătratului, tendinţa spre divin!
*
(Despre minunata Mamă a lui Luca...)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu