MIRACOLUL

Singurătatea m-a vopsit  cu licheni.

Pădurea Aşteptării a devenit seculară.

În ea, vînatul s-a împrietenit cu ogarii.

Cuvinte ca „hrană” au dispărut din dicţionar.

Ireproşabilul nu mai are spectatori.

Crainicii dorm ca nişte embleme fără luciu.

Tăcerea şi-a înghiţit oftatul.

Pînă şi umbra s-a plictisit de mine.

Atunci s-a auzit glasul tău:

- Ce-aştepţi?... Sărută-mă!

                             *

(Despre un tablou al lui Luca...)

Pictată în rama amiezii – natură moartă:

Lichenii, grafitti de protest pe o stîncă.

Scandalul culorilor mute se aude roată

Ca un curcubeu prăbuşit într-o luncă.

Jumătate-de-om-călare-pe-jumătate-de-iepure-şchiop

În diagonală taie poiana spre mirificul „Forum”

De unde cealaltă Jumătate aşteaptă visatul scop:

Să confirme Coincidentia Oppositorum.

                             *

O adresă fără număr

Pe un drum fără de capăt:

Locuiesc îndestulat într-o lacrimă.

                   *

De neirosit iubirea.

E carnea lui Dumnezeu în om.

                   *

Crăciun fără spovedanii.

Prunc lăsat singur.

Înfăşat în regret curat priveşte fulgii.